Afecțiunile tiroidiene apar în momentul în care glanda produce prea mulți sau prea puțini hormoni. De aici apar cazurile de hipertiroidism, respectiv, hipotiroidism. Aceste anormalități ale secrețiilor tiroidei pot apărea în concordanță cu afecțiuni ca boala Graves, adenoame tiroidiene, tiroidita subacuta, noduli toxici tiroidieni, boala Plummer, patologie hipofizara sau chiar tumori hipofizare în cazul hipertiroidismului.

Hipotiroidismul poate da stări ca astenie musculară, oboseală, intoleranță la frig, depresie, crampe musculare, sindromul de tunel carpian, paloare, câștig ponderal şi retenție de fluide (edeme), bradicardie sau constipație.

Printre bolile care pot conduce către hipotiroidism se pot enumera tiroidita Hashimoto, excizia chirurgicală a glandei, expunerea la cantități foarte crescute de iod, tiroidita silențioasa (sau indolora, sau tiroidita limfocitară subacuta), tiroidita acuta sau  tiroidita postpartum.

Având în vedere sistemele pe care le influențează, disfuncțiile tiroidiene pot fi sesizate prin oboseală neexplicată, minte încețoșata, kilograme în plus, frisoane şi pierderea părului. Același lucru este valabil şi pentru simptomele opuse: transpirația şi anxietatea.

În cazul în care ați fost diagnosticat cu o anumită disfuncție a tiroidei, medicul vă va prescrie tratamentul adecvat şi dozajul necesar pentru a reveni la starea inițială.

Întrebări frecvente includ eventuale diete pe care pacienții ar trebui să le țină în cazul diagnosticării cu disfuncții tiroidiene. În mod normal, atât timp cât medicul a prescris tratamentul pentru hiper sau hipo tiroidism, dieta recomandată este ca pacientul să nu abuzeze de alimente bogate în iod. Un adult are nevoie de aproximativ 150μg de iod zilnic. Alimentele cele mai bogate natural în iod sunt peștii marini şi fructele de mare (somon, morun, languste, homar, scoici, stridii, alge marine – cu concentrații de iod între 50 si 300 μg/100g; peștii de apa dulce au concentrații mai mici de iod decât cei de apă sărată).